"Portretul domnişoarei Lieser" de Gustav Klimt, un tablou dispărut care a reapărut recent, a fost adjudecat, miercuri, la Viena, cu 30 de milioane de euro, un record pentru Austria, dar la limita inferioară a estimărilor casei de licitaţii.
Pictura, începută în 1917, cu un an înainte de moartea pictorului austriac, provine de la familia Lieser, o importantă dinastie industrială evreiască. Ascunsă de ani de zile la un proprietar privat, provenienţa sa rămâne învăluită într-o incertitudine considerabilă.
Evaluat între 30 şi 50 de milioane de euro, tabloul s-a vândut în cele din urmă la limita inferioară a estimărilor im Kinsky, departe de cele 86 de milioane de euro obţinute la Londra în iunie 2023 pentru un alt tablou al acestui artist.
Evenimentul este totuşi istoric, întrucât "nicio lucrare comparabilă" nu a fost oferită vreodată în ţara natală a lui Klimt, potrivit Claudiei Mörth-Gasser, şefa secţiei de artă modernă.
"Nimeni nu se aştepta ca un tablou de o asemenea importanţă, dispărut timp de o sută de ani, să reapară", a spus ea, în timp ce precedentul record austriac era de "doar" 7 milioane de euro pentru un tablou flamand vândut în 2010.
Acest portret resuscitat, nesemnat, face aşadar senzaţie. Mai ales că este foarte bine conservat şi nu a părăsit niciodată Austria.
Pictura înfăţişează o tânără brunetă cu trăsături precise, purtând o pelerină mare, bogat decorată cu flori, pe un fundal roşu aprins. Pictorul a murit în anul următor, iar identitatea modelului este încă un mister, intens dezbătut în presa de specialitate.
Cine este această tânără vieneză din clasa de mijloc superioară şi bogată, care a vizitat de nouă ori atelierul veneratului geniu al vremii sale? Un singur lucru este cert: ea face parte din familia Lieser, marea dinastie industrială evreiască şi patrona avangardei artistice. Dar este ea una dintre cele două fiice, numite Helene şi Annie, ale lui Henriette (Lilly) Lieser, o bogată divorţată şi pionieră a emancipării femeilor? Sau fiica cumnatului său Adolf, Margarethe, aşa cum se afirmă în primul catalog complet al operelor lui Klimt, realizat în anii 1960? Singura fotografie cunoscută a picturii, realizată probabil în 1925 în cadrul unei expoziţii, sugerează că tabloul i-a aparţinut lui Lilly Lieser în acel an.
Potrivit cotidianului Der Standard, pe baza corespondenţei arhivate într-un muzeu austriac, este posibil ca ea să fi încredinţat-o unui membru al personalului său, înainte de a fi deportată la sfârşitul anului 1943. Tabloul a reapărut apoi în posesia unui comerciant nazist, înainte de a fi moştenit de fiica sa şi, mai târziu, de rude îndepărtate. Dar pentru firma Im Kinsky, specializată în proceduri de restituire, aceasta este "o ipoteză printre altele". După război, tabloul nu a fost niciodată revendicat, spre deosebire de alte bunuri, de către unul dintre cei trei descendenţi Lieser care au supravieţuit.
Obligată la confidenţialitate, Claudia Mörth-Gasser a declarat pentru AFP că angajatorul său a fost contactat în urmă cu doi ani pentru consultanţă juridică de către proprietari, care doresc să rămână anonimi. Im Kinsky i-a informat pe actualii beneficiari ai celor două ramuri Lieser, care locuiesc în Statele Unite. Unii dintre ei au călătorit pentru a vedea tabloul, înainte de a semna un contract cu proprietarii, eliminând astfel un obstacol în calea vânzării tabloului. Nimic nu a fost dezvăluit cu privire la termenii acestui acord extrajudiciar, iar unii experţi critică procedura, considerată prea rapidă, în ciuda incertitudinilor legate de soarta unei opere de o valoare imensă.
Monika Mayer, şefa arhivelor de la Muzeul Belvedere, care găzduieşte celebrul "Sărut" al lui Klimt, a declarat pentru săptămânalul Profil că "întrucât provenienţa sa nu a fost încă pe deplin clarificată", ar fi trebuit să se ia mai mult timp pentru a o examina mai în profunzime.
Acest punct de vedere a fost coroborat de Erika Jakubovits, director cultural al Comunităţii Evreilor din Viena, care se străduieşte de zeci de ani să restituie operele de artă furate de nazişti. "Pentru mine, "Portretul domnişoarei Lieser" prezintă încă prea multe întrebări nerezolvate", a declarat ea pentru La Repubblica, care a efectuat o anchetă de amploare asupra tabloului în cauză." Consider că acest caz ar trebui să facă obiectul unei anchete independente şi aprofundate şi că istoria sa ar trebui să fie reconstituită cu exactitate, aşa cum se întâmplă în cazul fiecărui tablou analizat în contextul restituirilor. Iar ancheta ar trebui să se desfăşoare independent de casa de licitaţii, de actualul proprietar şi de moştenitori. Ar fi de preferat ca toate aceste aspecte să fie clarificate înainte de vânzare". În plus, tabloul nu a fost prezentat în Statele Unite, de teamă că ar putea fi confiscat de justiţie în caz de litigiu, aşa cum este regula pentru operele suspectate de furt.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
